Am spus anterior ca nu-mi pot abrutiza sufletul...E o prostie!Cum sa nu pot?Atunci cand rationalul primeaza in absolut orice,poti spune ca ai ajuns la o abrutizare a sufletului...
De o vreme citesc, intr-un masochism sinucigas,blogul unei persoane pe care o iubesc de ani de zile...Este probabil,singura piedica spre abrutizarea sufletului meu!Ea este ultima mea farama de umanitate,precum pentru ea este altcineva...Asta e,viata e nedreapta,iar eu sunt hodorogit..."Platonismul,dragul meu,e un pahar din care care eu nu voi gusta niciodata!...",spunea infatuatul Nichita,in "Omul cu martoaga".Eu am gustat ani in sir, asemenea lui Varlam,din aceeasi piesa!Din pacate,idealisti ca mine sau ca Varlam nu prea castiga in viata reala...
Persoana in cauza spune ca tanjeste dupa viata mea simpla si liniara!Ce amuzant,eu tanjesc dupa viata ei complicata,intotdeauna plina de neprevazut,de spontan!Ii ador felul de a fi,si sufar enorm ca nu fac parte din viata ei alambicata!Pentru ca eu am o viata liniara si nu ma incadrez...As vrea insa sa-i spun ca nu voi accepta niciodata ca ea sa-si puna "sufletul ei gol in serviciul meu"!Daca va fi langa mine,va fi cu toata dragostea ei,cu toata fiinta ei,nu formal sau cu jumatati de masura!Inteleg ca-i este greu in aceasta perioada,si empatizez cu ea,dar este singurul subiect pe care nu-l mai pot discuta cu ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu