Omul cu martoaga

Cine ma cunoaste poate sa certifice faptul ca sunt un om delasator,comod,caruia mai degraba ii plac "bautele" in fata televizorului sau,in cel mai bun caz,la vreo terasa ordinara din cartier,decat decat "iesiri" in oras,orice insemnand asta... cluburi,filme,teatru...Poate e de vina si anturajul,nu am cu cine sa ies...In fine,pot spune ca   m-am plafonat si din punctul asta de vedere!Era totusi aiurea ca viata mea social-culturala sa fie altfel decat viata mea in general...Si totusi...dupa ani de zile am vazut o piesa de teatru,la invitatia unui prieten...a fost fantastic,parca uitasem ca mai exista lucruri frumoase,ca mai exista artisti,ca mai merita sa speri...Sunt intr-o continua etapa de abrutizare a fiintei mele,in care tind sa nu-mi mai pese de foarte multe lucruri...dar vad ca nu pot sa-mi abrutizez sufletul.Nu stiu,cred ca am incercat sa fac si asta,dar...nu pot,mai degraba as muri...
Revenind,am spus ca am fost la teatru!...Ce bucurie sufleteasca,am vazut "Omul cu martoaga",povestea unui om banal,cenusiu,tern,un arhivar care,culmea,era mandru de slujba lui...Era un idealist,un visator,total opus ideii de afacerist!...Toti l-au parasit,nimeni nu l-a crezut,inclusiv superba lui nevasta,care intr-un moment de maxim delir emotional,ii marturisea ca cei doi copii nu sunt ai ei,ci ai  intamplarii nefericite care a facut ca ei sa fie o familie...Stanca dura de ti-ar fi sufletul,nu ai cum sa ramai insensibil la aceste scene,interpretate magistral de Daniel Badale si Monica Davidescu...Iar atunci cand a plecat,el,Chirica,idealistul,naivul,credulul...ce putea sa faca?Exact ce nu ar fi facut oricine altcineva...I-a spus:"te vei intoarce",ignorand faptul ca ea pleca la bratul unui alt barbat...Iar atunci cand s-a intors,ea l-a intrebat,probabil retoric..."Ce fel de om esti,tu...Chirica?!..."

PS. M-a rascolit profund piesa asta...Ma intreb si eu...Ce fel de om esti tu,Marius?